Am implinit de curand 30 si ceva , nu e important, si m-am uitat in spate cu bucurie intelegand cate am vazut, cate mi-a fost dat sa traiesc si cel mai important cate am invatat.

Desi m-am vazut totdeauna o tipa inteleapta, am inteles ca de multe ori faptul de a ma fi crezut mai desteapta, mai frumoasa, mai puternica si mai nustiucum decat altii, mi-a adus mari suprize. Sunt pe lume oameni destepti pe care situatii nepotrivite lor ii prostesc, sau ma rog, ii face sa arate mai prosti, mai slabi, mai lasi sau mai speriati decat ei sunt cu adevarat. Nu e un moment bun sa judeci o persoana care se afla intr-o situatie care nu este “normal”. Fara sa definim ce este normalul, ma limitez la a vorbi despre acesta ca fiind starea obisnuita a unei persoane cand nu este afectata de evenimente extreme.

Am invatat ca suntem foarte diferiti in asemanarile noastre, desi cu totii pastram o memorie ancestrala a lucrurilor care ne definesc ca fiinte umane, lucruri de baza care ne confera calitatea de fiinte ganditoare si simtitoare, dar suntem unici fiecare in felul sau si asta trebuie sa fie o calitate, nu un defect. A recunoaste ca esti diferit si a fi apreciat tocmai pentru calitatile tale particulare (si defecteleJ) inseamna a te respecta si a fi respectat.

Am invatat ca relatiile se schimba, asa cum se schimba si oamenii si ca nu e nimic rau in asta. Si am invatat ca daca continui sa faci acelasi lucru, sa te porti in acelasi fel, sa nu schimbi niciodata nimic, nici rezultatele actiunilor tale nu vor fi diferite.

Am invatat ca e in regula sa iubesti un om, dar sa nu poti convietui alaturi de acesta si vorbesc de relatii de familie, de prietenie si chiar de iubire. Convietuirea intre patru pereti cu oameni dragi limiteaza de multe ori libertatea fiecaruia si pune peste o relatie frumoasa presiunile micilor comoditati ale fiecaruia, micile mizerii domestic care trebuiesc impartite. Avem nevoie de spatiu ca sa pastram relatii frumoase. Parintii ar trebui sa-si tina copiii langa ei pana la varsta majoratului, prietenii ar trebui sa locuiasca impreuna pana cand termina studiile, iar iubitii ar trebui sa imparta patul pana cand unul dintre ei se simte invadat, calcat pe degetele de la picioare, sufocat sau limitat. Atunci separarea fizica ar trebui luata in calcul in mod natural, ca o consecinta fireasca a faptului ca oamenii trebuie sa se sprijine reciproc in mod sanatos, atat timp cat acest lucru este resimtit ca fiind bun, poitiv si constructive de catre toate partile implicate. Mai dearte de aici, a-ti strica propria viata I pe a celorlalti dintr-un stupid simt al datoriei fata de altcineva, fata de o credinta falsa ca esti responsabil pentru alta viata decat a ta, de frica sau jena, de imposibilitatea de a spune stop sau a recunoaste onest ca ceea ce se intampla nu iti face bine, este gresit.

Vine un moment cand este reponsabil sa dai si celuilalt sansa sa fie pe propriile picioare, chiar daca acest fenomen este unul dureos. Mamele trebuie sa se intoarca acasa, copiii trebuie sa-si construiasca propriul cuib, prietena cea mai buna trebuie sa-si (re)gaseasca propria intimtate, iubitul sau iubita trebuie sa inteleaga ca a fi impreuna este mai dureros pe termen lung si toxic decat a te separa la momentul potrivit si a oferi tuturor sansa sa convietuiasca cu cineva potrivit. Si exista un cineva potrivit pentru fiecare dintre noi, acel cineva pe care nu il vom gasi niciodata incapatanandu-ne sa ramanem, intre patru pereti ai relatiei care ne tortureaza dar pe care o tinem incatusata de frica de a nu pierde ceva ce ni se cuvine chiar daca nu ne mai dorim.

Am invatat ca timpul nu asteapta pe nimeni, ca oportunitatile opresc in gara exact ca un tren, dar daca nu urci, el va pleca si nu se va mai intoarce niciodata, nu la fel, nu cu aceeasi persoana, job sau vis cat pe ce sa se implineasca.

Am invatat ca frica este iadul pe care il traim in mod real, inchisoarea care ne tine departe de ceea e suntem cu adevarat si motivul pentru care multi mor traind inca intr-o viata care nu are decat un singur sens, a fi altcineva decat ceea ce ar fi putut fi.

Am invatat ca nu e niciodata prea taziu sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat cu viata ta. Asta inseamna de multe ori renuntari si sacrificii, dar totdeauna sa ajungi in locul in care stii ca trebuia sa fii si este cea mai mare dintre implinirile vietii. Poate sa insemne orice, ca ajungi sa intri in blugii din liceu, ca ii scrii cuiva caruia nu ai avut ocazia sa-I spui ce gandeai candva, ca renunti la job ca sa iti cresti copiii sau ca iti faci un blog culinar si experimentezi in fiecare zi un preparat nou, ca renunti la cafeaua si tigarea de dimineata pentru o ora de alergat in parc sau ca iti dai demisia din nu stiu ce job care te chinuie si colinzi lumea, ca faci facultatea viselor tale si te indrepti pe drumul care poate nu iti va mai aduce siguranta financiara dar cu siguranta iti va aduce bucurie in suflet, pofta de viata si pasiune in lucrul pe care il faci.

Le-am facut anii astia aproape pe toate, sunt in mijlocul reconcilierii dintre ce am vrut sa fiu si ce am fost si incet ma asez pe locul care ma astepta doar pe mine. Lucrurile se misca in ritmul lor sanatos natural, timpul imi este impartit Intre momentele de acumulare si momente de actiune. Momentelor de acumulare pe care candva le consideram un blocaj, o stagnare, le datorez acum mult din ideile concretizate ulterior in diverse proiecte.

Am invatat ca viata nu este un grafic care merge sus si jos si in linie dreapta, viata este un cerc perfect rotund in care totul alterneza intr-un ciclu din care invatam tot timpul cate ceva si mergem mai departe atinsi, schimbati de oameni, evenimente, sentimente, lucruri pe care le facem sau le evitam, toate influenteaza curgerea noastra prin viata subtil, uneori, fara sa ne dam seama. Toate vin si toate trec. Nimic nu este pentru totdeauna. Schimbarile aduc lucruri pozitive. Frica este toxica. Necunoasterea de sine este o piedica serioasa in calea propriei deveniri. A fi diferit e in regula. A urma turma inseamna eradicarea propriului potential prin cedarea acelei parti din personalitatea ta care te face unic in multime.

Am invatat lucruri concrete despre iubire, despre egoism, despre ignoranta, despre fi prezent in relatii despre a fi absent in relatii, despre pasiune si loialitate, despre muzica si carti, despre momentul potrivit si momente cheie, despre limita intre prieteni si cunostinte, despre ierarhii si statut social, despre forta si putere, despre umor si cinism, despre prietenii de circumtanta si legaturi pe viata. Toate sunt conventii sociale. Adevarul este totdeauna in fiecare dintre noi si putini au curajul sa traiasca ignorand adevarul definit de societate.

Am invatat inca multe, pe propria mea piele, asa cum e sanatos, dar si din povestile altora, povesti pe care am invatat tarziu sa le ascult fiindca nu puteam sa vad mai departe de microuniversul intereselor mele si cine nu era pe orbita mea, nu exista. Pana cand, oameni despre care nu stiam ca exista, mi-au demonstrat cu fapte, nu cu vorbe, ca cei mici pot sa faca o umbra foarte mare.

“Cea mai mare intelepciune este sa faci din bucuria prezentului obiectul suprem al vietii, caci aceasta este singura realitate, toate celelalte nefiind decat un joc al mintii. Dar am putea sa spunem la fel de bine ca e si cea mai mare nebunie a noastra, caci ceea ce exista doar pentru o clipa si dispare ca intr-un vis nu poate merita vreodata un efort serios.” A. Schopenhauer

Am invatat deci, ca e bine uneori sa luam viata mai putin in serios, sa mai luam cate o pauza, sa respiram si sa ne bucuram de noi si mai presus de toate ca nu exista frate niciun mare secret al fericirii care asteapta cu disperare sa fie descoperit de deontologi. Fericirea este o suma de mici momente care nu dureaza, pe care daca esti pe repede inainte nici macar nu le mai observi. Succesul este si el o suma de tu cel de ieri si de zilelele trecute comparat cu tine astazi cand iti faci bilantul, nu un model creat artificial de societate imposibl de atins daca nu esti cumva super ceva frumos, destept, sanatos, bogat care le stie si le poate pe toate.

Si acum, la multi ani frumosi mie si voua, ca viata e prea scurta sa ne obosim cu filozofii inutile. J

IMG_4807