Dacă ne gândim puţin, avea perfectă dreptate înţeleptul de a care am auzit că suntem noi înşine o convenţie socială. Suntem un nume cu care alţii au hotărât să ne diferenţieze de ceilalţi, facem ceea ce am fost învăţaţi să facem şi avem ceea ce trebuie să avem. Nimic din toate acestea nu suntem noi. Nu am avut de la început libertatea să fim ceea ce suntem.

Ni s-a spus că “am venit pe lume”, nu că suntem parte din lume. Religia ne învaţă că trăim într-un corp, nu că suntem una cu corpul şi mintea şi sufletul nostru. Societatea ne învaţă să dominăm natură, nu să creştem în armonie cu ceea ce ne înconjoară.

Ne-am construit cutii pătrăţoase în care trăim, iar lucrurile din cutii au forme care să se potrivească cu acestea. Şi totuşi Pământul este rotund,viaţa este un ciclu, energia are nevoie să curgă lin, nu să se izbească în colţuri.

Alegem ce e mai bun pentru noi sau pentru copiii noştri. Dar ce e mai bun a hotărât majoritatea.

Încercam să fim utili, să ne aşezăm în rândul lumii, să avem o casă că tot omul să…..fim ce spun oamenii că trebuie să fim şi suntem fericiţi în cutiile noastre mai mici sau mai mari. Cutia în care ne trezim, cutia cu care mergem la serviciu, cutia în care muncim în medie 10 ore pe zi ca să primim banii necesari să plătim pentru cutia cu care ne deplasăm să ajungem înapoi la cutia în care să dormim şi pentru care ne-am amanetat trei sferturi de viaţă.

Nasol, nu?! Parcă sună altfel îndemnul…scoate capul din cutie!!! 😉

IMG_1874

Mintea, singura pe care o lasam sa decida e un sclav bun, dar un stapan rau. Foloseste-o mai mult in avantajul tau ca nu a zis rau cine a zis ca ii e greu mintii sa accepte ceea ce sufletul stie deja, nu-I asa?