Mi-e creierul plin de poveşti şi amărâtul ăsta de timp nu-mi lasă loc să le aștern pe hârtie. Am citit toată dimineața între micul dejun şi prânzul copiilor “La taifas” scrisă de Aurora Liiceanu în 2010. Nu îmi place să o citesc în mod special, o respect ca femeie şi profesionistă, dar stilul său de scriitoare este departe de gustul meu. Mi se pare seacă, îmi dă senzația că se chinuie mult să-şi conceapă frazele, deși probabil că zace în ea o comoară de idei.

IMG_1741

Dacă o femeie e în stare să inspire iubire unui bărbat, va fi capabilă să o inspire şi altora. Lucrul cu adevărat criminal este să faci o persoană să creadă că e unica pe care o vei iubi vreodată, citează Aurora Liiceanu din Sexus al lui Henry Miller, intra-unul dintre capitolele cârtii. Deși am digerat-o greu din cauza stilului, mi-a plăcut pentru că tratează simplu, dar curajos de onest iubirile care te devorează, iubirile care te consumă, iubirile care te aduc la viaţă şi te omoară, iubirile împărtășite şi care durează  o clipă într-o viaţă de om, relațiile de durata lipsite de iubire comode şi mute, fără muzică şi fără vibrația compunerii şi descompunerii în celălalt, iubiri fără sens privite din afara lor şi care reprezintă singurul adevăr privite din interior, iubite private de prezenţa celui dorit şi iubiți lipsiți de prezenţa amantelor, suferințele celor care iubesc în taină şi chinurile celor care sunt trădați de timp, de situația socială sau de alți oameni. Toate fațetele dragostei așa cum le-a prezentat dna. Liiceanu mi-au plăcut suficient de mult cât să caut până m-am regăsit în unele dintre ele.

Vă invit în vacanţă, dacă nu aveți deja trei copiii acasă care să aibă nevoie de voi din cinci în cinci minute, să savurați pe îndelete poveștile La taifas şi să le comentăm apoi împreuna. Un astfel de subiect e greu, dacă nu imposibil de epuizat.  Vă spun că scriu de câteva luni despre el şi mă mir singura câte suișuri şi coborâșuri, câte variante şi adevăruri, câtă agonie şi extaz am descoperit doar povestind despre doi oameni aflați într-o relație de dragoste imposibilă, dar va urma şi pentru voi că să mă înțelegeți. Până atunci, hai să ne bucurăm de cartea Aurorei Liiceanu, ca într-o vacanţă pe malul mării alături de propriile noastre iubiri prezente, trecute sau dorite.IMG_3091…femeia este o regină a detaliilor, a lucrurilor mici, aparent neimportante, chiar întâmplătoare, foarte adesea banale. Bărbatul aceleia se repede la oglindă de la baie şi la polița de sub ea, unde urmele femeii se văd nu numai în prezenţa ei, dar şi în absenţa ei, atunci când anumite obiecte sunt înșirate, parcă fără dorința unei ordini absolute, ca şi când ea a fost chemată undeva şi a plecat grăbită. (La taifas, Polirom 2010)