M-am bucurat de anul care a trecut, nu am grăbit nimic. Lucrurie s-au aşezat aşa cum se cuvine celor care ştiu să aştepte, iar hazardul şi-a făcut treaba pe ultima sută de metri cât să nu uit că fiecare lucru se întâmplă atunci când trebuie, nici o clipă mai devreme sau mai târziu. Aşa se face că ultimele zile ale anului mi-au adus aproape oamenii care contează, tot ce am nevoie, nimic în plus nimic în minus, dar mi-au adus mai ales o stare de recunoştinţa pe care o simt pentru prima dată. Dacă e de vină sau nu înţelepciunea vârstei, nu ştiu dar există şi este aici să rămână. FB_IMG_1440545894279

Cu recunoştinţă intru în primele momente ale acestui nou an, fără promisiuni şi fără regrete, mai aproape de ce e important şi mai aproape de mine. O să las 2016 să mă surprindă, nu i-am scris, aşa cum nu mi-am luat nici la revedere de la 2015. Nu am mai scris nici interminabile mesaje, nici nu am mai primit sute de copy/paste-uri. Aşa că, ridic paharul pentru noi, cei care contăm, pentru hazard pentru nou, pentru înainte, pentru cât trebuie ca să nu fie nevoie de mai mult.

La mulţi ani, dragilor!