Cred că aştept vacanţele copiilor mai mult decât ei. Zile întregi în care să te gândeşti ce film să vezi, ce joc să joci, să citeşti până te ia somnul, să vânezi idei în mijlocul nopţii şi să te trezeşti când soarele şi-a băut deja prima cafea. Se poate şi mai bine?! IMG_8756
Se poate, dar mă gândeam că nu sunt mulţi părinţi aşa de privilegiaţi ca mine. Dar apoi îmi închipui că poate nici nu s-ar simţi în pielea lor cu un astfel de program.
Eu nu sunt matinală decât dacă este nevoie. La fel şi copiii. Ora lor naturală de trezire este în intervalul 9.30-10.30. Se ridică pur şi simplu direct în picioare veseli, roşii în obraji şi gata de orice activitate li se propune. În timpul şcolii mi se rupe sufletul să trag de ei, iar creierul se învârte căutând mereu alte metode să le fie dimineaţa cât mai agreabilă. Nu ştiu cât de mult reuşesc de fiecare dată. Cât despre mine, după ce îi las pe fiecare înainte de 8 la şcoală şi grădiniţă, am nevoie de o tură lungă la sală sau în parc la alergat ca să mă pun pe picioare. Alfel, nu pot să mă trezesc toată ziua.
FB_IMG_1440874091820 Mă întrebam dacă nu cumva genetic suntem programaţi să funcţionăm după soare şi nu după ceas. Poate că limitele pe care încercăm cu consecvenţă să le depăşim nu sunt cumva sursă a tuturor manifestărilor legate de stres: depresii, atacuri de panică, anxietăţi, fobii, etc., probleme legate de imunitate, de la simplă răceală, până la boli mult mai grave.
La fel cu alimentaţia, cu cât mai depare de natură, cu atât mai aproape de boală.
Hainele, produsele de înfrumuseţare, medicamentele.
Accesoriile care ne fac viaţa mai uşoară, ziua mai lungă şi care ne înlocuiesc felii tot mai mari din ceea ce numeam cândva abilităţi naturale.
Am senzaţia că instinctul omului de a fi în armonie cu natura a fost învins de dorinţa lui de a o cuceri, iar mai devreme sau mai târziu, natura ne va lăsa să ne sufocăm în propriile noastre arogante. Până atunci, îmi rămâne să mă bucur de vacanţe şi de mersul natural al vieţii, până la primul strigăt al alarmei de anul acesta.