Chiar asa, zice un baiat destept astazi, iti place sa mergi asa prin viata carand in fiecare mana cate o galeata cu apa? Pai nu ai ajunge mai repede acolo unde visezi tu sa ajungi, lasand naibii galetile alea in drum (in drumul altcuiva) si tu sa ai libertatea sa risti sa iti fie putin sete, da sa ajungi mai repede si fara cocoasa?

Chiar asa, mi-am zis, ce-o fi si cu noi oamenii si cu nevoia de a ne simti in siguranta? Nimic, doar  ca e gresit cand siguranta aia, stabilitatea, confortul, le asteptam de la altcineva. Mi-am dovedit de mii de ori ca nimeni si nimic nu ma tine mai bine in brate, nu ma strange mai bine de mana decat eu insami. (si copiii, dar asta nu se pune in context :)).

Si uite asa am mai renuntat la o galeata. Sa vedem, ce-o sa fie? O s-o gaseasca altcineva si o sa o care mai departe, probabil. Asta e!

FB_IMG_1440966652368