Ce poate sa fie mai bun decât cafeaua din diminețile artiştilor? Puține lucruri, recunosc!

Ieri, între cele  n drumuri, m-am oprit la Corina la prima oră, aşa, pe nepusă masă, cum ne stă nouă oamenilor liberi bine.

O sun de pe drum, ai făcut ceva frumos azi? Tot timpul, imi spune. Atunci, încinge cafeaua, vin să cotrobăi în frumosul tău!

Pâna si in ceaşca mea pare că a poposit un înger, am băut-o cu poftă, dar si nerăbdare să trecem de la discuțiile despre ce năzbâtii mai fac băietii nostri la ce facem noi când suntem singure acasă. Poveştile astea sunt savuroase fiindcă sunt cu oameni care au avut curajul să facă o viață trăibilă şi iubibilă din ceea ce mulți văd cel mult un hobby.  Pentru Corina, arta ei şi băietii sunt centrul si toate celelalte lucruri functionează cum trebuie ca lucrurile să meargă. E chestie de ce e mai important.

Se vede că e bine aşa,  departe de viața de corporatistă findcă are acel calm, echilibru, bun simț şi o atentie la detalii pe care altii doar le visează. Şi toate se văd în obiectele ce-i ies din mâini.

Delicate, dar în culori şi forme ce-i trădează acea hotărîre pe care o are omul care a ales să facă bine. Şi frumos. Lucruri mici si mari pe care le vezi colorand colturi din casă şi rafturi, aşteaptă sa fie văzute. 

Am tot cotrobăit, m-am oprit cu ochii in sculele pe care le foloseşte si materiale, m-am minunat de ordine, parca nu trecuse pe acolo decat mr Poper să lase atelierul impecabil şi vreo zână să lase obiectul potrivit în locul lui perfect.

Despre Corina o să mai povestim, o astept cu pagina de fb si magazin online, că nu ii dam voie sa țină frumusețile astea doar pentru ea.

La final, ca să îmi meargă şi mai bine, îmi bag nasul intr-o lucrare făcută de cel mare, că deh, aşa mamă, aşa copii. Am dat şi iubire mai departe şi gata. Mai pregătesc o cafea!