Am așteptat și vara asta cu un mix de emoții și speranțe. Orice aș fi făcut, mi-era inposibil să potrivesc tot ce visam într-o singură valiză. Avem o sută de zile de răsfăț și libertate! Să ne trezim la orice oră, să ne culcăm la miezul nopții, să ne rătăcim pe străzi oricînd, oricît. Așa ziceam, ce mult, ce bine!

Ah, dar m-am trezit ieri căutînd deja lucruri pentru școala, bluze mai degrabă cu mînecă lungă, reducerile la maieuri si accesorii de vară mi-au părut fără rost.

Nu-mi spune că aproape se termină vacanța mult, prea mult visată, așteptată, adorată..

Mai vreau puțin să mirosim a soare, a mare, a dimineți cu răsăritul în parc, a împăcări cu acord de valuri, a așteptării unui nou drum cu degetele împreunate strîns, a fructe și cafea după o noapte fierbinte și lungă, a sare și nisip in păr, a promisiuni la un pahar de frizzante rrrrece ca gheața.

Așa visez, între timp, toamna e harnică și nu întîrzie niciodată, iar anul ăsta și greierii ca mine o vor lua prin surprindere. Pînă atunci, să -i aratăm verii cum știm să-i lungim zilele, să-i păcalim diminețile și să-i luam tot soarele să-l punem în privire, în zîmbet, în suflet. Eu l-am pus în cafea, dar tu poți să faci ce vrei, doar e încă vacanță!