Povestea pe scurt este că o scriitoare misterioasă publică un roman despre doua prietene și călătoria acestora de la viața de fetițe de școalâ pînă la ițele încurcate ale provocărilor cărora le vor face fața ca  adulte trecute demult de prima tinerețe. Toată aventura pe valurile timpului se desfășoară din perspectiva uneia dintre ele, Cititorul poate ușor să creadă că ar putea fi perspectiva a înseși autoarei, din dorința de a veni și mai aproape de protagoniste, aflînd poate, misterul și adevărul adevărat al Lilei și al lui Lenu.

Elena Ferrante, căci ea este este scritoarea, se joacă cu nervii cititorului de la început și pînă la sfîrșit, iar noi nu ave de ales decît să ne supunem. Nimic nu a mai existat pînă am terminat cartea asta, și vorbim de patru volume măricele. Fiecare poartă propriul nume, povești diferite și aceleași personaje, cu intrări și ieșiri în etape diferite.

Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cine rămîne și cine pleacă și Povestea fetiței pierdute, cele patru cărți sunt fiecare undeva de aproape o lecție despre cum este viața, iar de departe, de peste timp, o lecție despre cum ar putea sau cum ar fi putut să fie dacă. Fiecare volum se termină cu o alegere, cu un drum pe care una sau cealalta pare să se așeze.

Această prezentare necesită JavaScript.

Protagonistele, Lila și Lenu se nasc și cresc într-un carier din Napoli sărac și așezat după regulile celor mai puternici. Ele se vor contura ca personaje prin dorința de a depăși granițele cartierului și limitele sociale moștenite de la famiile lor. Fetițele sunt ambițioase, dar mai ales inteligente și se vor depășii și autodepășii într-un permanent cerc format din ele două și proiecțiile lor asupra prieteniei ce le leaga, asupra viitorului și sensului pe care trebuie să îl dea vieții. Iubirea va fi totdeauna factorul hazard al cursului aparent firesc pe care ele îl urmează. Cititorul le însoțește sedus de lumea lor, prin fiecare etapă și devine martorul mut a două vieți cu toate momentele sale inerente – nașteri, nunți, botezuri, case și familii și prieteni, iubiri, răzbunari, afaceri, muncă, pierderi, bătrînețe, moarte.

Presărată cu mici simboluri ce pot trece neobservate dacă nu ar face treceri semnificative, cartea este bine legată, cu capitole scurte care creează o tensiune și apoi relaxare într-o succesiune perfectă și un ritm care obligă la a merge mai departe, a dori mai mult. Te las în compania unui fragment despre universalitate a locurilor și timpurilor și te invit să savurezi toana asta cele patru volume apărute deja la PandoraM.

„Să pleci. S-o ştergi definitiv, departe de viaţa pe care o cunoşti încă de la naştere. Să te instalezi în teritorii bine organizate unde, într-adevăr, totul era posibil. Eu mă cărasem, de fapt. Dar numai ca să descopăr, în deceniile următoare, că mă înşelasem, că era vorba de un lanţ cu inele tot mai mari: cartierul amintea de oraş, oraşul de Italia, Italia de Europa, Europa de întreaga planetă. Şi astăzi mai cred aşa: nu cartierul e cel bolnav, nici Napoli, ci globul terestru, universul nostru sau toate universurile. Şi abilitatea constă în a te ascunde şi a-ţi tăinui starea reală a lucrurilor”.

Foto: JC Photograpy si Europalibera.org