Mă uit la copacul din fața ferestrei și, wow, nu mai are nici măcar o frunză, e alb și subțire și chel. Parcă îi este frig, mai frig decît mi-a fost mie azi prin Dorobanți în căutare de cafea aromată și covrigi calzi. Pe bune, am și eu niște mici plăceri, aproape nevinovate dacă nu aș număra dup-aia la calorii și nu m-aș gîndi că s-a dus naibii și ziua asta de dietă. Mîine e o nouă zi, slava cerului.

FB_IMG_1475748619104

A trecut toamna, că de ea mă miram mai devreme, mai repede ca vara, nici nu știu dacă am apucat să vad frumusețe de colori în copacul ăsta, că a și încremenit în albul lui uscăcios. Pun pariu că la următorul post o să-l pozez glasat și pe fond alb.

Am văzut o mînă de piese bune la Teatrul de artă (Cînd timpul stă pe loc, Și veni bărbatul la femeie, Constelații) , am citit cîteva cărți bunicele (Femeia de hîrtie, original An unnecessary woman și The Angel of History ale lui Rabih Alamedinne) și ceva maculatură de învățare (de departe cea mai pe gustul meu Be a great Standup de Logan Murray), mai mult de curiozitate decît pentru efecte de înnoire a straturilor de inteligență. Cel mai prost stau la capitolul fim, unde 2017 nu mi-a părut cel mai bun an, Am făcut binging pe Netflix cu How to get away with murder, unde jocul actoricesc al Violei Davis ramîne o minunată bucurie pentru creier.

În rest, tot mai mulți cunoscuți caută terapie sau coaching, copiii încep să manifeste simptome de pubertate, iar noi facem, slalom ușor printre toate, mai hotărîți să ignorăm exteriorul și să rămînem conectați cu ce e important.

Apropo de coaching, învățați-vă copiii să vorbească în public și să facă prezentări, e un dezastru personal să nu dobîndească aceste abilități cel tîrziu la sfîrșit de gimnaziu. Dacă nu știți cum, anul acesta am ateliere cu această temă pentru copii, în zona Dorobanți, lîngă liceul Caragiale. Pentru detalii mă puteți contacta pe mail la monikstanescu@yahoo.com.

În rest, să ne pregătim în tihnă de sărbători și de bilanțuri, să acceptăm că ce nu am încheiat pînă acum, rămîne de continuat la anul și să intrăm cu sau fără voie în atmosfera colorată de iarnă. Pun pariu că precupeața abia așteaptă să bage luminițele în priză. Și copiii, așa că o iertăm.

foto: Facebook