Sau nu neapărat în ordinea asta.

       Iubirea trece prin timpuri și locuri și dacă e adevarată rezistă oricăror încercări. Doar că încercările astea schimbă profund totul și pe tine și ce te faci cînd știi că nimic nu mai poate fi la fel? Iubești în continuare, ce să faci. Cu sufletul la gura am urmărit cele trei sezoane din Outlander doar ca să văd cum își retrăiesc iubirea cei doi după ce fiecare trebuie să-și trăiască propria viață în propriul său timp. Da, povestea asta minunată are loc cîndva după terminarea celui de al doilea război mondial și înapoi în secolul 18. El și ea. Fiecare aparținînd unui alt timp și totuși destinele lor sunt legate.  Ca-n viață, nu? Doar că în filmul ăsta, totul este aproape perfect, decoruri, costume, privirile dintre ei, peisajul, kilturile, personajul negativ, povestea în sine. Mi-ar fi plăcut să lase mai în umbră scenele de sex, să îmi dea voie să-mi imaginez singură ce e dincolo de felul în care își transmit starea erotică din priviri, dar, asta e! O englezoaică aflată în luna de miere, ajunge în mod misterios din vremea ei, cu 200 de ani în urmă în mijlocul a ceea ce pare a fi o luptă. Ea va ramîne acolo pentru cîțiva ani, timp în care trăiește o poveste de dragoste cu un rebel scoțian. Restul sunt detalii.

          Pe scurt, o poveste bună pentru adulți, cu istorie, dragoste, intrigi și crime, nuditate, limbaj neconvențional, clasică, cu erou și sacrificii, cu personaj negativ și multe obstacole și cu multă tensiune pină la deznodămînt. Primul sezon a fost impecabil, cu un personaj negativ conturat fără cusur, cu o intrigă de primă mînă. Al doilea sezon, cumva de umplutură, o umplutură de calitate totuși, iar al treilea cu revenire spectaculoasă pe intrigă și pe tensiunea în așteptarea probabil ultimului, încă nerealizat. Recunosc, mie cel mai mult mi-a plăcut personajul negativ jucat impecabil de Tobias Menzies pe care poate nu l-ai ratat în Game of Thrones.

Ei, cum spun chiar ei „unde e dragoste, cuvintele sunt de prisos”, mai departe te las să descoperi dacă pare genul tău de movie binging.  Detalii vezi aici.

             Următorul film care m-a ținut trează e Altered Carbon. Filmul ăsta, un sf și o distopie fără să strălucească, reușește să te țină lipit dacă ești genul care își pune întrebări. Pînă unde putem ajunge cu evoluția, cine cîștigă, cui îi este posibilă viața veșnică și ce ar însemna să faci cu ea, cum s-ar transforma relațiile și oamenii în noua paradigmă și ce valori ar putea să apară sau să dispară, dar mai ales, ce determină comportamentul si ce ne face pe noi să fim noi, asta am căutat să văd în filmul ăsta. Sigur, fiecare avem propriile răspunsuri, dar filmul este captivant. Cu multă acțiune, dar și mister, povestea este despre un mesager care se trezește readus la viață într-un corp care îi aduce multe provocări. Cui aparține corpul, ale cui sunt amintirile, cine l-a trezit și de ce, cît valorează, acestea sunt provocările pe care ni le oferă povestea. Lupte, iubiri, trădări și dorință de putere la casta Matusalemicilor, adică bogații cu vieți și corpuri la discreție, și lupta pentru supraviețuire acelor săraci, neadaptați sau la divergenți care devin sau sunt furnizori de experiențe alături de roboți. Totul funcționează în realitatea imediată și virtuală cu treceri naturale dintr-o parte în cealaltă, așa cum probabil că vom funcționa și noi, mai repede decît ne imaginăm.

Pentu movie bingers, alte detalii las aici.

           A treia recomandare pentru insomniacul din tine este AlienistEi, de data asta avem de a face cu Daniel Bruhl și Dakota Fanning, amîndoi cu un joc ireproșabil. Povestea are loc în New Yorkul anului 1896. Eroul nostru este un alienist, psihologul de astăzi, cel care se ocupa să îi aducă pe cei alienați înapoi la natura lor proprie. Crime, intrigi politice, sex și o problematică ce l-ar pune în dificultate chiar și pe Freud. Sigur, aventurile alienistului care încearcă pe cont propriu să descopere autorul crimelor și motivele sale sunt condimentate de personajele Dakotei Fanning și Luke Evans, prima femeie care lucrează în poliție și respectiv un ilustrator cu probleme legate de alcool și sex. Cu o tensiune care mi-a amintit de Tăcerea mieilor, dar cu ceva mai multe discuții în sfera psihologiei, filmul te ține agățat o zi și o noapte și te bucuri de asta, că și așa nu a început încă sezonul la mare.

     Pe curînd!